Cutii Comuniste - anuntulweb.ro

Dating cutii de ulei de epocă

Conform statisticilor din epocă, înla doi ani după naționalizare, România producea Cam tot atât cât se producea înanul de vârf al capitalismului interbelic, singura creștere semnificativă fiind la conservele din pește, de la la de tone, precum și la cele de fructe, de la la 2. Producția era distribuită în fabrici mici, răspândite pe tot teritoriul țării. Patru decenii mai apoi, înRomânia dispunea de aproape 70 fabrici mari de conserve, care produceau cca.

Nu prea știu ce se întâmpla cu această producție până prinprobabil că se exporta în bună parte, pentru că la noi în casă nu am văzut niciodată. Nu vorbesc de conservele de carne și pește, care dețineau o pondere redusă în consumul global, ci de cele de legume și fructe. Conform anuarului statistic dinîn s-au exportat 6. Dupăodată cu încheierea oficială a procesului de comunizare a agriculturii, așa-zisa colectivizare, se pun adevăratele baze ale industriei de conserve din România, pentru început, pentru industrializarea legumelor și fructelor.

Dupa tablou de pictor consacrat. Din carton gros, placaj sau lemn, lungime 34 cm, latime 14 cm, grosime 5. Stare buna, in patina timpului, probabil perioada interbelica Livrare transport Prioripost Posta Romana 20 lei, alte curiere 30 lei intre zile.

Primele fabrici de industrializare masivă a cărnii apar un deceniu mai târziu. Înanul prăbușirii sistemului comunist, România dispunea de 28 unități de producție mari, adevărate combinate — întreprinderi pentru industrializarea legumelor și fructelor, IPILF, pe scurt, aproape imposibil de pronunțat și de 41 de întreprinderi mai mici, numite întreprinderi de legume și fructe ILF, pe scurt, se pronunța i-le-fe, urmate de numele localității.

Conserve de carne.

dating cutii de ulei de epocă

Înla Mitreni jud. Călărași, sat Valea Roșie? Conserve din carne se produceau și înainte, dar într-un sortiment extrem de redus. Cutiile noi de la Valea Roșie erau ambutisate, cu un singur capac fălțuit, nu mai erau etichetate, inscripționarea sortimentului, compoziției, etc. Primele apărute în comerț au fost pateul de ficat și pasta de limbă, cutii de g, preț cca. De asemenea, existau în varianta pate pui și porc.

Plus binecunoscutele CPF, 10,50 lei cutia de g și TLU 8,50 lei, parcă cărora ulterior li s-au adăugat alte sortimente precum ardeii umpluți cu carne de mânzat sau porcnu-mi mai amintesc prețul, probabil și altele de care, de asemenea nu-mi mai amintesc, pentru că nu am consumat niciodată.

Cineva mi-a semnalat online că existau și conserve de șuncă de 1 kg, produse probabil la Burdujeni. Nu aveau decât o etichetă cu informații sumare privind conținutul, seria de fabricație și alte date tehnice, fără prețul cu amănuntul, nefiind destinate comercializării în alimentarele obișnuite.

  1. Cutii Vech - anuntulweb.ro
  2. Cutii Comuniste - anuntulweb.ro
  3. Dimensiuni :
  4. Сеть не воспринимала ее мысли и продолжала показывать картинки.

Nu-mi amintesc prețul, ceva gen lei. Nu-mi amintesc să fi existat concurență în domeniu, și nici anuarele statistice din epoca comunistă nu menționează să se fi importat conserve de carne.

Nu am văzut niciodată și nu știu dating cutii de ulei de epocă arătau. Conserve de pește. De departe însă, cea mai mare fabrică de conserve din pește din România comunistă și una din cele mai mari dating cutii de ulei de epocă țară a fost cea de la Sulina, inaugurată în În perioada de maxim a producției, conform declarațiilor fostului director, fabrica prelucra 14 tone de pește zilnic, adică cca.

Ambalarea se făcea în cutii produse la Buftea. Din câte îmi amintesc, calitatea, funcție de tipul conservei, era mediocră spre bună uneori, datorită faptului că sardinele, cele care mă interesau, erau de calibru prea mare, față de cele pescuite în Marea Adriatică. De asemenea, la Tulcea se găseau alte două dating cutii de ulei de epocă de conserve de pește.

Putea transporta până la 7.

dating cutii de ulei de epocă

Se produceau cu precădere sardine în ulei, cu varianta cu sos tomat și sos picant ceva mai bune, deoarece calibrul sardinelor conta mai puțin. De asemenea, macrou și hering în ulei și sos tomat, precum și varianta, ceva mai scumpă, sub formă de fileuri. Costul unei cutii de cca. Existau și la cutii mai mari, de g și g, cu prețul majorat corespunzător.

Anunturi cutii comuniste - cutii comuniste

De asemenea, în ultimii ani de comunism s-a încercat ambalarea în cutii mari, de g, fără succes în rândul consumatorilor. Tabla subțire pentru cutii de conserve și oțelul pentru lame de ras sunt două exemple elocvente privind politica aberantă în domeniu.

Conserve de fructe. Despre gemuri și compoturi am vorbit deja. Conserve de legume. Principalele legume conservate la cutie au fost fasolea verde și mazărea.

Cositor Breloc Bufnita Colecție de Cutii Oriental Epocă Bufnițe Breloc Cutie de bijuterii

Ele reprezentau de fapt și partea cea mai consistentă a producției. Preț, cca. Pentru export se ambala probabil și în cutii mici de g. Principala dating cutii de ulei de epocă de producție era cea de la Valea Roșie, o investiție de cinci milioane de dolari, dar în cantități mai mici se producea și în alte unități. Fabrica era dotată cu trei laboratoare de chimie alimentară, sere pentru răsaduri, depozite, plus 10 hectare pentru culturi, aflate în spatele fabricii.

Toamna, atunci când fabrica lucra la capacitate maximă, cca. Jumătate din producția fabricii era destinată exportului. Fasolea se ambala tăiată în bucăți de cca.

Deși România era și este încă mare producător de fasole uscată, din mai toate soiurile, neagră și roșie inclusiv, în comerț nu s-au găsit niciodată, deși cerere ar fi existat cu prisosință. Nici nu știu dacă s-au produs vreodată, pentru export măcar. La fel este cazul cu producția de ciuperci champignon. Conform declarațiilor fostului director, cei 3. Nu cunosc prețul exact, cele mai ieftine — gen varză murată, lei, conținutul borcanului de ml, cele mai scumpe — sarmale la cutie — lei cutia de g.

Fabrica dispunea și de o linie modernă de producție a pastei de tomate, exportate în întreaga lume. Sub dating cutii de ulei de epocă tradițională de bulion, se găsea și pe piața internă, fiind ambalat în cutii mici, de 50 g, prețul, cca.

Producția totală de pastă de tomate, din toate întreprinderile de profil, era de cca. Înan în care lipsurile de orișice fel, în primul rând alimentare, au devenit cronice, cu magazinele absolut goale, așa cum certifică multe imagini din epocă, cu cca.

Numai URSS consuma un sfert din tot exportul de conserve. În fine, din când în dating cutii de ulei de epocă, prin alimentare se găseau bame din arabă bāmyah la borcan, cca. O legumă totuși cultivată de secole, mai ales în sudul țării, este și azi o mare necunoscută pentru marea majoritate a românilor, foarte mulți neștiind nici măcar ce e. Condiment universal, nelipsit în alimentația românului, l-am trecut și pe el patinatorii olimpici capitolul conserve.

Deși se producea în majoritatea întreprinderilor de profil, cel mai mare producător din epoca comunistă a fost fabrica din Tecuci. Greutatea unui borcan, g, prețul — lei.

Conserve facute în casă. Principalele legume puse la murat erau varza, întreagă, în butoaie din plastic, uneori și clasice, din lemn castraveții, gogonelele și gogoșarii, prin dating cutii de ulei de epocă zone și alte legume precum morcovi, conopida și pepeni mici.

dating cutii de ulei de epocă

De asemenea, în calitate de garnitură salată la unele preparate la grătar. Cât despre castraveți, gogonele și gogosari murați, aceștia se folosesc atât la tradiționala salată de boeuf cât și ca atare, în calitate de garnitură la unele preparate la grătar.

În ceea ce privește butoaiele pentru varză, acestea se făceau din PVC, cu capac înfiletat, din câte îmi amintesc, de 50, și litri, produse la o mică întreprindere din Otopeni. Celelalte murături se puneau în borcane mari din sticlă groasă, de 10 și 20 de litri, cu gura foarte largă, în cele mari se putea pune și varză cu un guler rotunjit. Închiderea ermetică se realiza cu celofan, un accesoriu nelipsit în bucătăria oricărei gospodine, care se lega strâns cu un șnur din sfoară alimentară.

Au devenit desuete după apariția borcanelor cu capac etanșat prin strângere cu baionetă, precedate și ele de borcanele cu capac capsulat despre care vom vorbi la momentul oportun.

Astăzi, procedeul descris mai sus se utilizează doar la țară, amintind de vremurile trecute. Din perioada de până în îmi amintesc de niște cutii de sardine albaneze, cu o calitate excelentă.

Aveau capacul crestat pe contur și se deschideau cu o cheie din sârmă groasă, cu o deschizătură la mijloc în care se introducea amorsa. Se deschidea prin rotirea cheii care rula capacul crestat. Erau ambalate în cutii de carton, care, pentru identificare, aveau o imagine cu un dorobanț palikar cu pușca pe umăr.

5359-Cutie ciocolata veche pe matase central scena de epoca.

Într-o cutie de cca. Era totuși o delicatesă oarecum, dat fiindcă salariul mediu net în perioada era de — 1. Se importau pentru că pe atunci România nu avea flotă de pescuit oceanic, în consecință, tot ceea ce se pescuia provenea din zona litoralului Mării Negre. Sigur, în locul sardinelor, în număr infim în Marea Neagră, se dating cutii de ulei de epocă folosi șprotul sau hamsia, dar pe atunci aveau un preț atât de mic încât se considera că este nerentabil pentru conservare.

Concomitent, pe piață, în marile orașe, au apărut conservele de pește sovietice, pentru început dating cutii de ulei de epocă de șprot afumat, g, cca. Chiar și cutia are un design aproape identic, text auriu pe fond negru. De asemenea, niște cutii de sardine, produse la Leningrad parcă, g, cutii înalte cu trunchiuri de sardine puse vertical.

Din câte îmi amintesc, sardinele erau extrem de moi, ca și cum ar fi fost fierte prea mult. Costau undeva până în 10 lei cutia. Erau excelente, dar prețul era prohibitiv pentru marea majoritate a românilor, lei — cu acești bani pe atunci, puteai mânca un prânz din trei feluri la un restaurant decent. O porție de g de morun la grătar costa 12,70 lei.

Aveau un gust ciudat, diferit de crenvurștii clasici românești, care, în acea perioadă, aveau o calitate execrabilă, fiind făcuți din resturi. Dating fairfax va cca. Tot pe atunci au apărut ciupercile champignon la cutie, aceeași cutie de g. Erau tăiate felii și, la fel ca și crenvurștii, se găseau mai mult pe la casele de comenzi.

Întreținerea unei cutii automate DSG/DCT/S-Tronic

De trufe încă nu se auzise pe atunci. Făina astfel obținută, la care se adăugau diverse adausuri — arome, conservanți, liant, era transformată în chipsuri, care se prăjeau sfaturi bune pentru întâlniri baie de ulei, precum cartofii prăjiți. Se serveau prin restaurante în calitate de garnitură, în locul cartofilor prăjiți.

Anunturi cutii vech - cutii vech

Nu am consumat niciodată, dar cred că totuși erau destui cei care îi consumau, în lipsa cartofilor, pentru că prea se găseau peste tot ca să fie un produs respins în mod categoric de consumatori. Ocazional, se condiționa cumpărarea unui produs de calitate, precum vodca rusească sau o cutie de ness, de cumpărarea unei cutii de creveți.

Alte produse alimentare. Am grupat aici o serie de produse alimentare pe care nu am reușit să le încadrez în nici o categorie. Produs tradițional, nelipsit din alimentația românilor, borșul se obține prin fermentația tărâțelor de grâu în apă călduță, la temperatura camerei, timp de una până la patru zile.

De asemenea, pentru aromatizare se mai adaugă uneori leuștean, frunze de țelină și mărar. Practic, în fiecare cartier erau câteva adrese de unde te dating cutii de ulei de epocă duce să cumperi. Au supraviețuit până princând prin supermarketuri a început să apară borșul pasteurizat la pet-uri.

Când locuiam în str. Icoanei, luam borș de la un individ din str. General Traian Doda nr. Deasupra, pe perete, se afla o caricatură autentică în tuș a lui Churchill, nu am aflat niciodată, deși timp de 15 ani am cumpărat borș de la respectivul, ce căuta acolo acea caricatură, și tocmai deasupra dating cutii de ulei de epocă cu borș.

dating cutii de ulei de epocă

Îi dădeam omului banii și sticla, pe care acesta o umplea tacticos folosind o pâlnie din tablă emailată nu apăruse încă plasticul și un polonic enorm, ștergea sticla cu un prosop și gata. Prețul unui litru de borș în era 1 leu, iar întot atât.

S-a găsit permanent în alimentare pe toată durata de existență a regimului comunist. Nu cunosc diferența între ele, probabil una era mai tartinabilă, cealaltă fiind destinată prăjiturilor.

În epocă, la fel ca și acum, au existat discuții aprinse asupra toxicității acestui produs cea de atunci, cu certitudine era, dacă nu toxică, cel puțin nesănatoasă. Nu am consumat niciodată și nici în casă nu s-a utilizat vreodată pentru prăjituri, deși în ultimii ani de comunism untul era tot mai greu de găsit, iar atunci când se găsea, era de o calitate mediocră, fiind plin de apă.

Nu am reușit să găsesc date privind consumul, dar presupun că nu se regăsea printre preferințele românilor, chiar și a celor cu venituri mai modeste, fiind consumată mai mult de voie, de nevoie.

În București, cel dating cutii de ulei de epocă cunoscut era cel din Calea Dorobanți nr. Comercializau nu numai diverse varietăți de miere, dar și așa-zisul lăptișor de matcă, polen, etc. Prețul era de cca. Deși România, atunci ca și acum, era un mare producător de miere, consumul nu era prea ridicat, în general, mierea nefiind prea agreată de români, chiar dacă în ultimii ani de comunism, consumul de zahăr a fost redus forțat de autorități. Vegeta și Delikat. Se folosea ca bază pentru mâncăruri, cu precădere în mediul urban.

Nu era totuși un produs prea solicitat, cel puțin în mediul rural, gospodinele preferând să gătească conform metodelor și rețetelor tradiționale. Nu-mi mai dating cutii de ulei de epocă prețul, cca. Ocazional, se găsea și la cutii din tablă, azi extrem de căutate de colecționari. În Capitală, atunci ca și acum, dating cutii de ulei de epocă câte îmi amintesc, mai popular era Delikat, produs sub licență Unilever?

Acronim de la supă concentrată, produsul, cu denumirea comercială de Supco, ambalat în plicuri din folie aluminizată, se găsea în șase variante, pentru început, de pasăre și vită, cu tăiței, orez sau paste făinoase, ulterior fiind adăugate și alte variante, conform reclamelor epocii — de tomate, cu zarzavat, borș de carne, ciorbă de perișoare, supă cu găluște, etc.

Nu îmi mai amintesc prețul, câțiva lei plicul pentru patru porții. Nu a fost un produs prea agreat — în primul rând datorită conceptului — o zeamă subțire cu gust de borș de vită, cu ceva urme de carne de vită și bucăți microscopice de legume nu poate înlocui un borș clasic românesc, unde carnea și legumele reprezintă cel puțin o treime din volum.

Chiar și azi, când utilizez astfel de supe, o fac mai mult ca bază.